Șșșt! #Dorm copiii! Și Bucureștiul a ațipit un pic...

Încă de la început, vreau să fie clar că e important să rămânem în case, să ieșim cât mai puțin și doar pentru activități importante, în limitele stabilite de autorități!

Eu am ieșit azi, cu declarația completată și pentru un motiv întemeiat (au expirat numerele provizorii și le-am preluat pe cele definitive) și m-am gândit că vreți să vedeți cum arată Bucureștiul vinerea la prânz, în această perioadă. Am folosit traseul direct, nu m-am plimbat și nu am intrat în contact cu nicio persoană sau suprafață periculoasă.

Ei bine, arata ca un oraș normal, un pic cam pustiu dar normal, cu strazi frumoase și trafic decent. Totul se mișcă, parcă, în ritm lejer, parcurile aproape goale mustesc de verdele primăverii, trotuarele și străzile desenează unghiuri frumoase între ele, unghiuri pe care nu le-ai vedea niciodată în infernul celuilalt normal. Mașinile nu se mai grăbesc niciunde, la semafor e-o liniște ce face așteptarea mai plăcută și te lasă să auzi cum răsuflă orașul. Doar câte-o sirenă care urlă mai strident ca baba de la 1 care ne tot amenința că ne taie mingea dac-o mai dăm în grădină (mingea, nu baba) vrea cu orice preț să-ți amintească de panarandemie.

Cu toate astea, mi s-a făcut dor de zumzetul din parcuri și de freamătul continuu al urbei într-o vineri de martie cu soare. Curând vom intra iarăși în angrenajul ruginit al treburilor și vom uita, poate, ce frumos s-a odihnit Bucureștiul când, forțați de împrejurări, i-am permis să moțăie o clipă.



Am făcut și niște poze ca să nu mai ieșiți și voi. Că mai mult de-aia zic...